PUBLICAŢII:
„Infecţia în chirurgie: viziune modernă asupra problemei (date din literatură şi experienţa clinică)“
C.A.Ţîbîrnă, G.A.Anghelici, O.C. Crudu, G.I.Străjescu, C.F.Moraru
Clinica “Sfînta Treime“ Catedra Chirurgie Nr.2 USMF „N.Testemiţanu“
„Studierea eficacităţii preparatului MERKACIN în tratamentul infecţiei pulmonare la copii cu fibroza chistică“
Svetlana Sciuca, Elvira Chioroglo, Oxana Turcii
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "N.Testemiţanu" Catedra Pediatrie Rezidenţiat
„Administrarea prin puncţie lombară a preparatului MERKACIN în tratamentul complex al meningitei purulente.“
Старцев О.Ю. şeful secţiei neurologie, Spitalul Municipal Bender
Мищенко А.В. medic reanimatolog, Spiatlul Municipal Bender
„Experienţa utilizării preparatului MERKACIN în infecţii urogenitale severe în perioada postpartum“
N.Codreanu, O.Popuşoi, M.Calaraş
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "N.Testemiţanu" Catedra obstetrică şi ginecologie, SCM N1
Excluziv în R. Moldova
Spectru larg de acţiune şi efect bactericid marcat
Prezenţa dozei pediatrice, comoditatea administrării la copii
Eficacitate înaltă în caz de procese purulente- acţionează faţă de toate grupele de microbi piogeni
90% se elimină pe cale renală sub formă activă, crează concentraţii înalte în urină – antiseptic urinar.
Trecerea marcată în exudatul inflamator, ţesuturi cu microcirculaţia dereglată
Are o bună toleranţă
Cîştigătorul tenderului la achiziţionarea medicamentelor în an. 2010
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Antibiotic din grupa aminoglicozidelor. Antibiotic semisintetic cu spectru larg de acţiune, acţionează bactericid. Prin fixarea cu subdiviziunea 30S a ribozomului, inhibă sinteza complexului ARN de transport şi de informaţie, inhibă sinteza proteinelor, de asemenea distruge membrana citoplasmatică bacteriană.
Merkacin posedă o activitate înaltă faţă de microorganismele gram-negative: Klebsiella, Pseudomonas, E.coli, Proteus, Enterobacter Serratia, Shigella, Salmonella, Providencia, Mima-Herelea, Citobacter freundii (inclusiv tulpini rezistente la kanamicină, gentamicină, tobramicină), de asemenea faţă de unele microorganisme gram-pozitive: Staphylococcus (inclusiv tulpinile rezistente la penicilină, meticilină, unele cefalosporine), unele tulpini de Streptococus.
La administrarea concomitentă cu benzilpenicilina manifestă sinergism faţă de tulpinile Enterococcus faecalis.
Activitatea amikacinei nu este influienţată de acţiunea enzimelor, care inactivează alte aminoglicozide, şi poate să fie activă faţă de tulpinile Pseudomonas aeruginosa, rezistente la tobramicină, gentamicină şi netilmicină.
Merkacina nu este activă faţă de bacteriile anaerobe.
Proprietăţile farmacocinetice
După administrarea intramusculară Merkacina rapid se absoarbe şi se distribuie în toate ţesuturile organismului. Concentraţia plasmatică maximă la administrarea intravenoasă a preparatului în doză de 7,5 mg/kg constituie 21 mcg/ml, după perfuzie intravenoasă în doză de 7,5 mg/kg în timp de 30 minute – 38 mcg/kg.
Concentraţia plasmatică maximă la administrarea intravenoasă se atinge după 1,5 ore.
Distribuţia. Se fixează de proteinele plasmatice în raport de până la 20%.
Uşor penetrează şi se distribuie în lichidul extracelular. În concentraţii terapeutice amikacina se determină în lichidul pericardic, limfatic, peritoneal şi sinovial. În concentraţii mai înalte se determină în urină, iar în concentraţii mai mici în secreţia bronşică, bilă, laptele matern, umoarea apoasă oculară, spută şi lichidul cefalorahidian.
În ţesuturi amikacina se acumulează intracelular. În ficat, pulmoni, splină, rinichi şi alte organe bine vascularizate s-au determinat concentraţii înalte de amikacină, iar în ţesutul adipos, muşchi şi oase - concentraţii mai mici.
La adulţi cu bariera hemato-encefalică intactă, concentraţia preparatului în lichidul cefalorahidian constituie 10-20% de la cea plasmatică, în meningită permeabilitatea creşte (până 50%). Concentraţia preparatului în lichidul cefalorahidian la nou-născuţi este mai mare decât la adulţi.
Volumul de distribuţie la adulţi constituie 0,26 l/kg, la copii – 0,2-0,4 l/kg; la nou-născuţi până la 1 săptămână şi cu masa corporală până la 1,5 kg – până la 0,68 l/kg; la nou-născuţi până la 1 săptămâna şi masa corporală mai mult de 1,5 kg – până 0,58 l/kg; la pacienţii cu mucoviscidoză – 0,3-0,39 l/kg.
Concentraţia terapeutică medie la administrarea intramusculară şi intravenoasă se menţine timp de 10-12 ore.
Metabolism. Nu se metabolizează.
Eliminarea. Timpul de înjumătăţire (T½) în faza terminală (b) la adulţi constituie 2-3 ore, la nou-născuţi – 5-8 ore, la copii cu vârstă mai mare – 2,5-4 ore.
Timpul de înjumătăţire terminal constituie mai mult de 100 ore (eliberarea din depoul intracelular).
Se elimină cu urina sub formă neschimbată prin filtraţia glomerulară (circa 87% timp de 6 ore, 94% - pe zi).
Clearance-ul renal constituie 79-100 ml/min.
Proprietăţile farmacocinetice în cazuri speciale:
În dereglarea funcţiei renale T½ (în funcţie de gradul de afectare) este de până la 100 ore, la pacienţii cu mucoviscidoză – 1-2 ore.
La pacienţii cu combustii şi hipertermie T½ poate fi cu mult mai mic în comparaţie cu indicii medii, ca rezultat al clearance-ul crescut.
Se elimină prin hemodializă (50% în 4-6 ore), dializa peritoneală este mai puţin eficientă (25% în 48-72 ore).
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul afecţiunilor inflamator-infecţioase cu evoluţie severă, provocate de microorganisme sensibile la preparatul Merkacin, inclusiv microorganismele rezistente la alte aminoglicozide.
- infecţii ale cavităţii abdominale (inclusiv peritonita);
- endocardita septică;
- sepsis;
- infecţii ale sistemului nervos central (inclusiv meningita);
- infecţii ale căilor respiratorii (bronşită, pneumonie, empiem pleural, abces pulmonar);
- infecţii purulente ale pielii şi ţesuturilor moi (inclusiv combustii infectate, ulceraţii şi decubitusuri infectate de diferită origine);
- infecţii ale căilor urinare care frecvent recidivează (pielonefrită, cistită, uretrită, prostatită, gonoree);
- infecţii ale căilor biliare;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor (inclusiv osteomielita);
- plăgi infectate şi infecţii postoperatorii.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Regimul de dozare se stabileşte individual, reeşind din masa corporală a pacientului, în funcţie de severitatea evoluţiei şi localizarea infecţiei, inclusiv şi de sensibilitatea agentului patogen.
La adulţi şi adolescenţi se administrează intramuscular şi intravenos (în jet, timp de 2 minute sau în perfuzie) câte 5 mg/kg fiecare 8 ore sau câte 7,5 mg/kg fiecare 12 ore timp de 7-10 zile.
Pentru adulţi doza maximă constituie până la 15 mg/kg pe zi, dar nu mai mult de 1,5 g pe zi.
La nou-născuţi se administrează 10 mg/kg, apoi câte 7,5 mg/kg fiecare 12 ore timp de 7-10 zile.
Nou-născuţilor prematuri se recomandă câte 7,5 mg/kg fiecare 12 ore.
În infecţiile căilor respiratorii, bacteriemii, septicemii, afecţiuni infecţioase severe ale căilor urogenitale, infecţii intraabdominale şi neutropenii febrile doza pentru adulţi constituie 15 mg/kg o dată pe zi intravenos, copii de la 4 săptămâni – 20 mg/kg.
În infecţiile căilor urinare (necomplicate) – 250 mg fiecare 12 ore; după şedinţa de hemodializă poate fi administrată o doză suplimentară – 3-5 mg/kg.
Administrarea intravenoasă a preparatului poate fi în jet timp de 2 minute sau în perfuzie timp de 30-60 minute (nou-născuţi – 1-2 ore).
Doza necesară de preparat se dizolvă în 100-200 ml de solvent steril. Concentraţia amikacinei în soluţia pentru administrare intravenoasă nu trebuie să depăşească 5 mg/ml. Pentru pregătirea soluţiei pentru administrare intravenoasă se recomandă să se utilizeze următorii solvenţi:
- soluţie glucoză 5% pentru injecţii;
- soluţie glucoză 5% şi soluţie clorură de sodiu 0,2% pentru injecţii;
- soluţie glucoză 5% şi soluţie clorură de sodiu 0,45% pentru injecţii;
- soluţie clorură de sodiu 0,9% pentru injecţii;
- soluţie Ringer lactat.
Soluţia se pregăteşte nemijlocit înainte de administrare.
Ca şi toate aminoglicozidele Merkacina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente.
Merkacina, ca şi toate preparatele pentru administrare intravenoasă, înainte de administrare trebuie de verificat la prezenţa particulelor străine sau culoare!
Durata tratamentului la administrarea intravenoasă – 3-7 zile,
la administrarea intramusculară – 7-10 zile.
În lipsa efectului terapeutic peste 3-5 zile de la începutul tratamentului, urmează a întrerupe administrarea şi încă o dată se va verifica sensibilitatea agentului patogen la amikacină.
Pacienţilor cu dereglarea funcţiei renale (clearance-ul creatininei <50 ml/min) administrarea preparatului o dată pe zi nu se recomandă, în acest caz este necesară ajustarea regimului de dozare. De obicei, preparatul se indică de 2 ori pe zi, determinând concentraţia amikacinei în sânge. Doza totală în comparaţie cu cea uzuală se micşorează pe baza creşterii intervalelor dintre administrări sau micşorarea dozei preparatului.
Pacienţii cu combustii pot avea nevoie de doza de 5-7,5 mg/kg fiecare 4-6 ore deoarece T½ la aceşti pacienţi este mai mic (1-1,5 ore).
REACŢII ADVERSE
Din partea sistemului nervos central şi periferic: cefalee, somnolenţă, dereglarea transmiterii neuromusculare (oprirea respiraţiei), neurotoxicitate (contracţii musculare, senzaţie de amorţeală, parestezii, crize epileptice).
Din partea sistemului hematopoietic: anemie, leucopenie, granulocitopenie, trombocitopenie.
Din partea sistemului digestiv: greaţă, vomă, creşterea activităţii transaminazelor hepatice, hiperbilirubinemie.
Din partea sistemului urinar: oligurie, proteinurie, microhematurie; rar – insuficienţă renală.
Din partea organelor senzitive: ototoxicitate (scăderea auzului, dereglări vestibulare şi labirintice, surditate), acţiune toxică asupra aparatului vestibular (dereglarea coordonării mişcărilor, vertij, greaţă, vomă)
Reacţii alergice: erupţii cutanate, prurit, hiperemia cutanată, febră, rar – edem Quincke.
CONTRAINDICAŢII
Merkacin este contraindicat în:
- hipersensibilitate faţă de componentele preparatului, inclusiv faţă de alte antibiotice din grupa aminoglicozidelor;
- dereglări severe ale funcţiei renale;
- nevrite ale nervului auditiv;
- sarcină.
SUPRADOZAJ
Simptome: ataxie, vertij, dereglarea micţiunii, scăderea poftei de mâncare, greaţă, vomă, zgomot în urechi, pierderea auzului, dereglarea respiraţiei.
Tratament: pentru înlăturarea blocării transmiterii neuromusculare şi consecinţelor ei – hemodializă sau dializă peritonială; remedii anticolinesterazice, săruri de calciu, ventilaţie artificială a plămânilor, terapie simptomatică.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Preparatul se va administra cu precauţie în miastenie, parkinsonism, botulism (aminoglicozidele pot provoca dereglări ale transmiterii neuromusculare, ce conduce la relaxarea ulterioară a musculaturii scheletice), deshidratare, insuficienţă renală, la nou-născuţi (îndeosebi la cei prematuri), la vârstnici.
Pacienţii ce administrează Merkacin, trebuie să se afle sub supravegherea medicului, luând în consideraţie ototoxicitatea şi nefrotoxicitatea aminoglicozidelor.
Nu se recomandă administrarea acestui preparat mai mult de 14 zile, deoarece inofensivitatea administrării lui peste acest termen nu este stabilită.
În caz de dezvoltarea simptomelor de ototoxicitate (zgomot în urechi, vertij, scăderea auzului) sau nefrotoxicitate este necesară sistarea administrării preparatului sau ajustarea dozei.
Nu se recomandă administrarea concomitentă sau consecutivă altor aminoglicozide, de asemenea şi altor preparate cu acţiune neurotoxică şi nefrotoxică.
La factorii ce măresc riscul dezvoltării efectelor toxice, de asemenea, se atribuie vârsta înaintată şi starea de deshidratare.
Cu precauţie se vor administra antibiotice din grupa aminoglicozidelor la pacienţii cu afecţiuni musculare, aşa ca myastenia gravis sau parkinsonism deoarece această grupă de antibiotice poate suplimentar intensifica slăbiciunea musculară datorită efectului miorelaxant dereglînd transmiterea neuro-musculară.
La administrarea preparatului Merkacin poate avea loc colonizarea microorganismelor rezistente, ca şi în cazul administrării altor antibiotice, ce necesită prescrierea unui tratament corespunzător.
În perioada de tratament cu Merkacin pentru preîntâmpinarea creşterii normei admisibile de amikacină în organism se recomandă de a se determina concentraţia plasmatică. Concentraţia plasmatică a amikacinei nu trebuie să depăşească 25 mcg/ml (concentraţia terapeutică constituie 15-25 mcg/ml).
În perioada de tratament este necesar cel puţin o dată pe săptămână de controlat funcţia nervului auditiv şi aparatul vestibular.
Riscul ototoxicităţii şi nefrotoxicităţii este mărit la pacienţii cu dereglarea funcţiei renale, la administrarea dozelor mari de preparat, inclusiv la administrarea îndelungată a preparatului – în aceste cazuri se recomandă efectuarea controlului zilnic al funcţiei renale (concentraţia creatininei în plasmă sau clearance-ul creatininei).
În caz de examen audiometric modificat doza preparatului se micşorează sau se sistează tratamentul.
Pacienţilor cu afecţiuni inflamator-infecţioase ale căilor urinare se recomandă administrarea cantităţilor mari de lichid.
Prezenţa în componenţa preparatului a bisulfitului de sodiu poate determina la pacienţi dezvoltarea reacţiilor alergice (până la cele anafilactice), îndeosebi la pacienţii cu anamneză alergică.
Perioada de sarcină şi lactaţie
Administrarea Merkacinei în perioada de sarcină şi lactaţie este posibilă numai în cazul indicaţiilor vitale. Amikacina trece bariera placentară şi poate acţiona asupra fătului, în legătură cu aceasta pacienta trebuie informată referitor la riscul potenţial pentru făt.
La necesitatea administrării preparatului Merkacin în perioada de alăptare, alimentaţia la sân trebuie întreruptă.
Utilizarea în pediatrie
Merkacina ca şi toate aminoglicozidele se administrează cu precauţie la nou-născuţi şi nou-născuţi prematuri din cauza imaturităţii sistemului urinar.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Merkacina manifestă sinergism la interacţiune cu carbenicilina, benzilpenicilina, cefalosporine (la pacienţii cu insuficienţă renală severă cronică la administrarea concomitentă cu antibioticele beta-lactamice poate fi micşorată eficacitatea aminoglicozidelor).
Acţiunea nefrotoxică poate să apară la administrarea concomitentă a Merkacinei cu amfotericina B, vancomicina, metoxifluran, enfluran, antiinflamatoarele nesteroidiene, remedii de contrast, cefalotin, ciclosporin, cisplatin, polimixinele, acid nalidixic.
Potenţează acţiunea preparatelor mio-relaxante.
Metoxifluran, polimixina, pentru administrarea intravenoasă, capreomicina şi alte preparate medicamentoase care blochează transmiterea neuromusculară (hidrocarburi halogenizate în calitate de preparate pentru anestezie inhalatoare, analgezice opioide), transfuzia de sânge în cantităţi mari cu conservanţi citrici – cresc riscul opririi respiraţiei (îndeosebi la administrarea intraabdominală a Merkacinei).
Administrarea parenterală a indometacinei măreşte riscul dezvoltării acţiunii toxice a aminoglicozidelor (creşte T½ şi micşorarea clearance-ului).
Amikacina micşorează eficacitatea preparatelor utilizate în tratamentul miasteniei.
Incompatibilitatea farmaceutică.
În soluţie Merkacina este incompatibilă cu penicilinele, heparina, cefalosporinele, capreomicina, amfotericina B, hidroclortiazida, eritromicina, nitrofurantoina, tiopentan, de asemenea va depinde de concentraţia şi componenţa soluţiei - cu vitaminele grupei B şi C, cu tetraciclinele şi clorură de potasiu.
PREZENTARE, AMBALAJ
Soluţie injectabilă pentru administrarea intravenoasă şi intramusculară în flacoane câte 100 mg/2ml, 250 mg/2 ml sau 500 mg/2 ml.
Câte 1 flacon împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la loc ferit de lumină şi temperatura 25 C.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.