Eficacitate aprobată prin utilizarea clinică îndelungată
Stabilizează membranele neuronale
Efect antiepileptic, timoleptic, normotimic şi analgezic
Efectiv în tratamentul diferitor forme de epilepsie
Nu cumulează, nu provoacă dependenţă
Raport favorabil calitate/preţ
COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 comprimat conţine:
substanţa activă: carbamazepină 200 mg;
substanţe auxiliare: amidon de porumb, amidon glicolat de sodiu, povidonă K25, celuloză microcristalină, lauril sulfat de sodiu, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţile farmacodinamice
Melepsin este un remediu antiepileptic (derivat de dibenzazepină), care manifestă de asemenea acţiune normotimică, antimaniacală, antidiuretică (la pacienţii cu diabet insipid) şi analgezică (la pacienţii cu nevralgie). Mecanismul de acţiune se realizează prin blocarea canalelor de sodiu (Na+) voltaj dependente ceea ce duce la stabilizarea membranei neuronale, inhibarea declanşării secvenţiale a descărcărilor nervoase şi reducerea transmiterii sinaptice a impulsurilor. Preîntâmpină formarea repetată a potenţialelor de acţiune Na+ dependente în neuronii depolarizaţi. Acţiunea anticonvulsivantă de asemenea este mediată prin reducerea eliberării de glutamat, micşorarea activităţii glutamatului – neurotransmiţător excitator. Melepsin creşte pragul convulsiv redus şi ca urmare reduce riscul de declanşare a accesului epileptic. Creşte fluxul ionilor de K+, modelează canalele de calciu (Ca2+) voltaj dependente, care la fel potenţează acţiunea anticonvulsivantă a preparatului. Corijează modificările epileptice de personalitate şi în ansamblu, creşte comunicabilitatea pacienţilor, favorizează reabilitarea lor socială.
Ca remediu antiepileptic, Melepsin este efectiv în atacurile epileptice focale (parţiale), (elementare şi complexe) însoţite sau neînsoţite de generalizare secundară.
Carbamazepina, este înalt efectivă în mare măsură în epilepsiile focale simptomatice, este contraindicată în epilepsia idiopatică, deoarece provoacă complicaţii care preced apariţia sau intensificarea activităţii epileptiforme pe electroencefalogramă (EEG). Controlul EEG permite ca la etapele timpurii de tratament de determinat cauza ineficacităţii tratamentului şi de a preveni apariţia complicaţiilor. La fel, din acelaşi motiv carbamazepina este contraindicată pacienţilor la care pe EEG se înregistrează complexe vârf-unde bilaterale-sincrone şi aşa numitul fenomen „încetinirea periodică în ritmului teta în derivaţiile centrale-parietale”.
Melepsin este efectiv în atacurile epileptice tonicoclonice, primar-generalizate şi combinaţia lor, cu excepţia atacurilor mioclonice, astatice, atonice, absenţelor şi petit mal.
La administrarea de Melepsin în calitate de monoterapie la pacienţii cu epilepsie (în special la copii şi adolescenţi), s-a observat acţiunea psihotropă a preparatului, care, parţial, se manifesta prin acţiunea pozitivă asupra simptomele de nervozitate şi depresie, la fel în reducerea iritabilităţii şi agresivităţii. Influenţa asupra funcţiei cognitive şi a indicatorilor psihomotorii depinde de doză şi este destul de variabilă.
Debutul acţiunii anticonvulsivante variază de la câteva ore până la câteva zile (uneori până la 1 lună ca urmare a autoinduceriii metabolismului).
Ca remediu neurotrop, Melepsin este efectiv în afecţiunile neurologice: nevralgia esenţială sau secundară de nerv trigemen, în majoritatea cazurilor preîntâmpină apariţia acceselor dureroase. Preparatul este efectiv pentru ameliorarea algiilor neurogene în tabesul dorsal (afectare sifilitica a măduvei spinării), paresteziile posttraumatice şi nevralgiile postherpetice. Reducerea durerii în nevralgia nervului trigemen are loc peste 8-72 ore.
Ca remediu psihotrop, Melepsin este efectiv în tulburările afective, şi anume pentru tratamentul stărilor maniacale acute, pentru tratamentul de susţinere a tulburărilor bipolare (maniacal-depresive) ca monoterapie sau în asociere cu remedii neuroleptice, antidepresante sau preparate de litiu; în psihoza schizofreniformă, psihoza maniacală în asociere cu remedii neuroleptice, la fel în schizofrenia polimorfă acută (rapid cycling episodes). Acţiunea antipsihotică (antimaniacală) poate fi determinată de inhibarea metabolismului dopaminei şi norepinefrinei.
În sindromul de abstinenţă alcoolică creşte pragul convulsivant, care în situaţia dată de obicei este redus, şi micşorează manifestările clinica ale sindromului, precum excitabilitatea crescută, tremorul, tulburările de mers.
La pacienţii cu diabet insipid duce la compensarea rapidă a echilibrului hidric, reduce diureza şi senzaţia de sete.
Preparatul Melepsin poate fi indicat în calitate de remediu terapeutic de bază sau în asociere cu alte remedii anticonvulsivante.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia. Se absoarbe bine din tractul gastrointestinal, în epilepsie viteza de absorbţie creşte. Concentraţia maximă este atinsă peste 12 ore. Consumul de alimente nu influenţează viteza şi gradul de absorbţie, dimpotrivă biodisponibiliatatea preparatului creşte la administrarea concomitentă cu alimentele.
Distribuirea. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 70-80%. Atinge concentraţia plasmatică maximă peste 2-8 ore de la administrarea perorală. Concentraţia de Melepsin nemodificată în lichidul cefalorahidian şi salivă este proporţională cu concentraţia de substanţă activă nelegată de proteinele plasmei (20-30%). Concentraţia de Melepsin în laptele matern constituie 25-60% din cea plasmatică. Melepsin traversează bariera placentară.
Metabolism. În ficat este metabolizată circa 99% din doza administrată preponderent pe calea epoxidică cu formare de metaboliţi – 10, derivat 11-transidiolici şi conjugatul lui cu acidul glucuronic.
Eliminare. După administrarea orală a preparatului în priză unică, timpul de înjumătăţire constituie în medie 30 ore, dar după administrări repetate – în medie 16-24 ore. După administrarea orală în priză unică circa 70% din preparat se elimină pe cale renală şi 30% - pe cale intestinală. Circa 2% se elimină cu urina în formă nemodificată.
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Epilepsia: convulsii parţiale complexe (convulsii psihomotorii), convulsii parţiale simple (convulsii focale); convulsii generalizate, preponderent de geneză focală (convulsii generalizate în timpul somnului, convulsii generalizate difuze); forme mixte de epilepsie;
- Preîntâmpinarea acceselor convulsive în sindromul de abstinenţă alcoolică (se administrează doar în condiţii de staţionar);
- Nevralgia nervului trigemen, spasmul muşchilor faciali în nevralgia nervului trigemen;
- Nevralgia nervului glosofaringian;
- Sindromul algic în neuropatia diabetică;
- Convulsii epileptiforme în scleroza multiplă, convulsii tonice, disartria şi ataxia paroxistică, parestezii paroxistice şi accese de durere;
- Psihoze (îndeosebi în stările maniacal-depresive, depresii ipohondrice); profilaxia secundară a psihozelor afective şi schizoafective;
- Diabetul insipid de geneză centrală, poliuria şi polidipsia de etiologie neurohormonală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern. Regimul de dozare se stabileşte în mod individual în funcţie de indicaţii şi starea pacientului. Melepsin va fi administrat în timpul meselor sau după mese, cu o cantitate suficientă de lichid.
În caz de epilepsie
Adulţi şi adolescenţii de 15 ani şi mai mari preparatul se administrează intern în doza iniţială nictemerală de 200-400 mg; apoi în funcţie de efectul clinic doza se măreşte gradat, dar nu mai mult de 200 mg/zi cu intervalul de 1 săptămână până la doza de susţinere, echivalentă cu 800-1200 mg/zi. Frecvenţa de administrare – 1-4 ori/zi.
Copii cu vîrsta sub 4 ani se recomandă de iniţiat tratamentul cu administrarea dozei de 20-60 mg/zi şi de crescut doza cu 20-60 mg peste o zi.
Copii cu vîrsta peste 4 ani se recomandă de iniţiat tratamentul cu administrarea preparatului în doza de 100 mg/zi; doza va fi crescută treptat – la fiecare săptămână cu 100 mg.
Doze de susţinere: 10-20 mg/kg/zi (în câteva prize):
- pentru 4-5 ani – 200-400 mg (în 1-2 prize),
- 6-10 ani – 400-6000 mg (în 2-3 prize),
- 11-15 ani – 600-1000 mg (în 2-3 prize).
Doze maximale: la administrarea internă adulţilor şi adolescenţilor de 15 ani şi mai mari – 1200 mg/zi, copiilor – 1000 mg/zi.
Tratamentul epilepsiei se face cu anii. Reducerea dozei de carbamazepină sau sistarea ei poate fi realizată peste 2-3 ani în lipsa atacurilor de epilepsie. Tratamentul va fi sistat cu reducerea gradată a dozei pe parcursul a 1-2 ani.
Preîntâmpinarea acceselor convulsive în sindromul de abstinenţă alcoolică în condiţii de staţionar.
Melepsin se administrează în doza zilnică medie 200 mg dimineaţa şi 400 mg seara. În cazuri grave în primele zile de tratament doza nictemerală poate fi majorată până la 1200 mg. Tratamentul se întrerupe după 7-10 zile de tratament cu scăderea treptată a dozei. În timpul tratamentului este necesară verificarea sistematică al nivelului plasmatic de carbamazepină.
Nevralgia nervului trigemen şi nevralgia nervului glosofaringian.
Doza zilnică iniţială de Melepsin constituie 200-400 mg/zi. Această doză se majorează până la dispariţia completă a durerilor, în medie până la 400-800 mg/zi divizată în 1-2 prize. Mai apoi tratamentul poate fi continuat cu o doză de susţinere mai mică, care constituie 400 mg/zi în 2 prize.
Sindromul algic din neuropatia diabetică.
Doza zilnică medie de Melepsin constituie 200 mg dimineaţa şi 400 mg seara. În cazuri excepţionale – până la 1200 mg/zi.
Convulsii epileptiforme în scleroza multiplă.
Doza zilnică medie constituie 400-800 mg, divizată în 2 prize.
Tratamentul şi profilaxia psihozelor.
Melepsin se indică în doza de 200-400 mg (1-2 comprimate zilnic). La necesitate această doză poate fi majorată până la 800 mg.
Diabetul insipid de geneză centrală: doza medie pentru adulţi – 200 mg de 2-3 ori/zi. La copii doza trebuie să fie redusă în funcţie de vârstă şi greutatea ponderală.
Pacienţilor cu maladii severe ale sistemului cardiovascular, maladii hepatice şi renale, la fel pacienţilor vârstnici preparatul se va administra în doze mai mici (se recomandă câte 100 mg de 2 ori pe zi).
REACŢII ADVERSE
Pentru aprecierea frecvenţei diferitor reacţii adverse se utilizează următoarele criterii: foarte frecvent - ≥ 10%; frecvent – 1-10%; ocazional – 0,1-1%; rar – 0,01-0,1%; foarte rar – ≤ 0,01%.
Reacţiile adverse dozo-dependente de obicei dispar în câteva zile, atât spontan, cât şi la reducerea temporară a dozei preparatului. Declanşarea reacţiilor adverse din partea sistemului nervos central poate fi o urmare a supradozării relative a preparatului sau variaţiilor semnificative a concentraţiei substanţei active în plasmă. În aceste cazuri se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a preparatului.
Din partea sistemului nervos central: foarte frecvent – vertij, ataxie, somnolenţă, astenie; frecvent – cefalee, pareza acomodării; ocazional – mişcări involuntare anormale (de ex. tremor, asterixis, distonie musculară, ticuri), nistagm; rar – dischinezie orofacială, dereglări oculomotorii, dereglări de vorbire (de ex.disartrie) tulburări coreoatetozice, nevrite periferice, parestezii, miastenie, simptome de pareză. Rolul Melepsin-ului ca preparat, care cauzează sau contribuie la dezvoltarea sindromului neuroleptic malign, în special când el se administrează în asociere cu neuroleptice, este neelucidat.
Din partea sferei psihice: rar – halucinaţii (vizuale sau auditive), depresie, inapetenţă, nelinişte, comportament agresiv, excitaţie psihomotorie, dezorientare, foarte rar – acutizarea psihozelor.
Reacţii alergice: frecvent – urticarie, ocazional – eritrodermie; rar – lupus-like sindrom, prurit cutanat; foarte rar – eritem exsudativ poliform (inclusiv sindromul Stevens-Johnson), necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell), fotosensibilitate. Rar – reacţii poliorganice de hipersensibilitate de tip întârziat cu febră, erupţii cutanate, vasculită (inclusiv eritemul nodos, ca manifestare a vasculitei cutanate), limfoadenopatie, cu simptome asemănătoare cu limfom, artralgii, leucopenie, eozinofilie, hepatospelonomegalie şi modificarea indicilor funcţiei hepatice (simptomele menţionate se înregistrează în diferite combinaţii). Pot fi implicate şi alte organe (de ex., plămânii, rinichii, pancreasul, miocardul, intestinul gros). Foarte rar – meningită aseptică cu mioclonus şi eozinofilie periferică, reacţii anafilactoide, edem angioneurotic, pneumonită alergică sau pneumonie eozinofilică. La apariţia reacţiilor sus-menţionate administrarea preparatului trebuie sistată.
Din partea sistemului hematopoetic: foarte frecvent – leucopenie; frecvent –trombocitopenie, eozinofilie; rar – leucocitoză, limfoadenopatie, deficit de acid folic; foarte rar – agranulocitoză, anemie aplastică, aplazia eritrocitară pură, anemie megaloblastică, porfirie intermitentă acută, reticulocitoză, anemie hemolitică.
Din partea tractului gastrointestinal: foarte frecvent - greaţă, vomă; frecvent – xerostomie; ocazional – diaree sau constipaţii, dureri abdominale; foarte rar – glosită, gingivită, stomatită, pancreatită.
Din partea sistemului hepatobiliar: foarte frecvent - creşterea activităţii gama-glutamiltransferazei (GGT) (ca rezultat al inducerii acestei enzime în ficat), care de regulă nu are însemnătate; frecvent – creşterea activităţii fosfatazei alcaline; ocazional – creşterea activităţii transaminazelor hepatice; rar – hepatită colestatică, parenchimatoasă (hepatocelulară) sau forma mixtă, icter; foarte rar –hepatită granulomatoasă, insuficienţă hepatică.
Din partea sistemului cardiovascular: rar – dereglarea conductibilităţii intracardiace; hipo- sau hipertensiune arterială; foarte rar – bradicardie, aritmie, bloc atrioventricular cu lipotimie, colaps, agravarea sau dezvoltarea insuficienţei cardiace, acutizarea cardiopatiei ischemice (inclusiv dezvoltarea sau creşterea frecvenţei acceselor de angină pectorală), tromboflebită, sindrom tromboembolic.
Din partea sistemului endocrin şi a metabolismului: frecvent – edeme, retenţie de lichide, creştere ponderală, hiponatriemie (reducerea osmolarităţii plasmei ca rezultat al efectului, asemănător cu acţiunea hormonului antidiuretic, care în cazuri rare conduce la hiponatriemie de diluţie, însoţită de letargie, vomă, cefalee, dezorientare şi tulburări neurologice); foarte rar – hiperprolactinemie (poate fi însoţită de galactoree şi ginecomastie); scăderea nivelului L-tiroxinei (T4 liber, T4, T3) şi creşterea nivelului hormonului tireotrop (de regulă nu se însoţeşte cu simptome clinice); tulburările metabolismului fosfo-calcic în ţesutul osos (scăderea concentraţiei Ca2+ şi 25-OH-colecalciferolului în plasma sanguină); osteomalacie, hipercolesterolemie (inclusiv HDL) şi hipertrigliceridemie.
Din partea sistemului urogenital: foarte rar – nefrită interstiţială, insuficienţă renală, dereglări al funcţiei renale (de ex. albuminurie, hematurie, oligurie, creşterea ureei/azotemie), polachiurie, retenţie de urină, scăderea potenţei.
Din partea aparatului locomotor: foarte rar – artralgie, mialgie sau convulsii.
Din partea organelor senzitive: foarte rar – tulburări ale senzaţiei gustative, opacitate cristalină, conjunctivită; tulburări auditive, inclusiv acufene, hiperacuzie, hipoacuzie, modificarea percepţiei înălţimii sunetului.
Alte: tulburarea pigmentaţiei pielii, purpură, acnee, transpiraţie, alopecie.
CONTRAINDICAŢII
Remediul Melepsin este contraindicat în:
- hipersensibilitate la carbamazepină sau remedii medicamentoase asemănătoare după structura chimică (antidepresante triciclice) sau alte componente ale preparatului;
- dereglări de hematopoieză (anemie, leucopenie), porfirie acută intermitentă (inclusiv în anamneză);
- bloc atrioventricular;
- nu se administrează concomitent cu inhibitorii MAO (asemănare structurală cu antidepresante triciclice). Înainte de administrarea remediului Melepsin, administrarea inhibitorilor MAO trebuie să fie sistată, minim cu 2 săptămâni sau mai mult;
- nu se administrează concomitent cu preparatele de litiu;
- hiponatriemii (sindromul de hipersecreţie a vasopresinei, hipopituitarism, hipotireoza, insuficienţa corticosuprarenală);
- pacienţilor de vârstă înaintată, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală cronică, hiperplazia de prostată, hipertensiune intraoculară şi forma activă de alcoolism (se accentuează inhibarea SNC, se intensifică metabolismul carbamazepinei).
Sarcina şi perioada de alăptare
Tratamentul epilepsiei cu preparatul Melepsin în timpul sarcinii se va face cu mare prudenţă. La femeile de vârstă reproductivă Melepsin în măsura posibilităţii se administrează monoterapie (se utilizează doza minimă eficientă) – frecvenţa anomaliilor congenitale la nou-născuţi, născuţi de mamele, care au administrat tratament antiepileptic combinat, este mai mare, decât la acei, care au primit fiecare din aceste preparate în monoterapie. La diagnosticarea sarcinii (la rezolvarea problemei despre administrarea Melepsin-ului în timpul sarcinii) este necesar ca minuţios de evaluat beneficiul terapeutic scontat şi complicaţiile lui posibile, în special în primele trei luni de sarcină. Este cunoscut faptul că, copii născuţi din mame cu epilepsie, sunt predispuşi la tulburarea dezvoltării intrauterine, inclusiv malformaţii de dezvoltare. Melepsin creşte riscul dezvoltării acestor malformaţii. S-au comunicat cazuri unice de apariţie a maladiilor înnăscute şi viciilor de dezvoltare, inclusiv anomalii de tub neural (spina bifida). Pacientele trebuie să fie informate despre riscul crescut de dezvoltare a anomaliilor înnăscute şi posibilitatea efectuării unui diagnostic antenatal. Remediile antiepileptice accentuează deficitul de acid folic, frecvent întâlnit în timpul sarcinii şi pot induce mai frecvent apariţia anomaliilor înnăscute la copii (înainte de sarcină şi în timpul sarcinii se recomandă administrarea suplimentară de acid folic). Pentru profilaxia hemoragiilor neonatale, gravidelor în ultimele luni de sarcină, la fel şi nou-născuţilor se recomandă administrarea de vitamina K1. Melepsin trece în laptele matern, de aceea trebuie de evaluat beneficiul scontat şi reacţiile adverse posibile a alimentaţiei la piept în condiţii de continuare a tratamentului. Mamele, ce administrează Melepsin, pot să-şi alăpteze copii cu condiţia, că copilul va fi supravegheat pentru a depista declanşarea eventualelor reacţii adverse (de ex. somnolenţă exagerată, reacţii alergice cutanate).
Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehiculul sau de a manevra utilaje
Pe parcursul tratamentului se recomandă de acordat o atenţie deosebită la persoanele activitatea cărora este legată de conducerea autovehiculelor sau de a manevra utilaje potenţial periculoase, ce necesită o viteză sporită a reacţiilor psihomotore.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 200 mg. Câte 10 comprimate în ambalaj de contur cu fag din peliculă PVC şi folie de aluminiu. Câte 5 sau 10 ambalaje împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 30oC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se utiliza după expirarea termenului de valabilitate, indicat pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
Stabilizează membranele neuronale
Efect antiepileptic, timoleptic, normotimic şi analgezic
Efectiv în tratamentul diferitor forme de epilepsie
Nu cumulează, nu provoacă dependenţă
Raport favorabil calitate/preţ
COMPOZIŢIA PREPARATULUI
1 comprimat conţine:
substanţa activă: carbamazepină 200 mg;
substanţe auxiliare: amidon de porumb, amidon glicolat de sodiu, povidonă K25, celuloză microcristalină, lauril sulfat de sodiu, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţile farmacodinamice
Melepsin este un remediu antiepileptic (derivat de dibenzazepină), care manifestă de asemenea acţiune normotimică, antimaniacală, antidiuretică (la pacienţii cu diabet insipid) şi analgezică (la pacienţii cu nevralgie). Mecanismul de acţiune se realizează prin blocarea canalelor de sodiu (Na+) voltaj dependente ceea ce duce la stabilizarea membranei neuronale, inhibarea declanşării secvenţiale a descărcărilor nervoase şi reducerea transmiterii sinaptice a impulsurilor. Preîntâmpină formarea repetată a potenţialelor de acţiune Na+ dependente în neuronii depolarizaţi. Acţiunea anticonvulsivantă de asemenea este mediată prin reducerea eliberării de glutamat, micşorarea activităţii glutamatului – neurotransmiţător excitator. Melepsin creşte pragul convulsiv redus şi ca urmare reduce riscul de declanşare a accesului epileptic. Creşte fluxul ionilor de K+, modelează canalele de calciu (Ca2+) voltaj dependente, care la fel potenţează acţiunea anticonvulsivantă a preparatului. Corijează modificările epileptice de personalitate şi în ansamblu, creşte comunicabilitatea pacienţilor, favorizează reabilitarea lor socială.
Ca remediu antiepileptic, Melepsin este efectiv în atacurile epileptice focale (parţiale), (elementare şi complexe) însoţite sau neînsoţite de generalizare secundară.
Carbamazepina, este înalt efectivă în mare măsură în epilepsiile focale simptomatice, este contraindicată în epilepsia idiopatică, deoarece provoacă complicaţii care preced apariţia sau intensificarea activităţii epileptiforme pe electroencefalogramă (EEG). Controlul EEG permite ca la etapele timpurii de tratament de determinat cauza ineficacităţii tratamentului şi de a preveni apariţia complicaţiilor. La fel, din acelaşi motiv carbamazepina este contraindicată pacienţilor la care pe EEG se înregistrează complexe vârf-unde bilaterale-sincrone şi aşa numitul fenomen „încetinirea periodică în ritmului teta în derivaţiile centrale-parietale”.
Melepsin este efectiv în atacurile epileptice tonicoclonice, primar-generalizate şi combinaţia lor, cu excepţia atacurilor mioclonice, astatice, atonice, absenţelor şi petit mal.
La administrarea de Melepsin în calitate de monoterapie la pacienţii cu epilepsie (în special la copii şi adolescenţi), s-a observat acţiunea psihotropă a preparatului, care, parţial, se manifesta prin acţiunea pozitivă asupra simptomele de nervozitate şi depresie, la fel în reducerea iritabilităţii şi agresivităţii. Influenţa asupra funcţiei cognitive şi a indicatorilor psihomotorii depinde de doză şi este destul de variabilă.
Debutul acţiunii anticonvulsivante variază de la câteva ore până la câteva zile (uneori până la 1 lună ca urmare a autoinduceriii metabolismului).
Ca remediu neurotrop, Melepsin este efectiv în afecţiunile neurologice: nevralgia esenţială sau secundară de nerv trigemen, în majoritatea cazurilor preîntâmpină apariţia acceselor dureroase. Preparatul este efectiv pentru ameliorarea algiilor neurogene în tabesul dorsal (afectare sifilitica a măduvei spinării), paresteziile posttraumatice şi nevralgiile postherpetice. Reducerea durerii în nevralgia nervului trigemen are loc peste 8-72 ore.
Ca remediu psihotrop, Melepsin este efectiv în tulburările afective, şi anume pentru tratamentul stărilor maniacale acute, pentru tratamentul de susţinere a tulburărilor bipolare (maniacal-depresive) ca monoterapie sau în asociere cu remedii neuroleptice, antidepresante sau preparate de litiu; în psihoza schizofreniformă, psihoza maniacală în asociere cu remedii neuroleptice, la fel în schizofrenia polimorfă acută (rapid cycling episodes). Acţiunea antipsihotică (antimaniacală) poate fi determinată de inhibarea metabolismului dopaminei şi norepinefrinei.
În sindromul de abstinenţă alcoolică creşte pragul convulsivant, care în situaţia dată de obicei este redus, şi micşorează manifestările clinica ale sindromului, precum excitabilitatea crescută, tremorul, tulburările de mers.
La pacienţii cu diabet insipid duce la compensarea rapidă a echilibrului hidric, reduce diureza şi senzaţia de sete.
Preparatul Melepsin poate fi indicat în calitate de remediu terapeutic de bază sau în asociere cu alte remedii anticonvulsivante.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia. Se absoarbe bine din tractul gastrointestinal, în epilepsie viteza de absorbţie creşte. Concentraţia maximă este atinsă peste 12 ore. Consumul de alimente nu influenţează viteza şi gradul de absorbţie, dimpotrivă biodisponibiliatatea preparatului creşte la administrarea concomitentă cu alimentele.
Distribuirea. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 70-80%. Atinge concentraţia plasmatică maximă peste 2-8 ore de la administrarea perorală. Concentraţia de Melepsin nemodificată în lichidul cefalorahidian şi salivă este proporţională cu concentraţia de substanţă activă nelegată de proteinele plasmei (20-30%). Concentraţia de Melepsin în laptele matern constituie 25-60% din cea plasmatică. Melepsin traversează bariera placentară.
Metabolism. În ficat este metabolizată circa 99% din doza administrată preponderent pe calea epoxidică cu formare de metaboliţi – 10, derivat 11-transidiolici şi conjugatul lui cu acidul glucuronic.
Eliminare. După administrarea orală a preparatului în priză unică, timpul de înjumătăţire constituie în medie 30 ore, dar după administrări repetate – în medie 16-24 ore. După administrarea orală în priză unică circa 70% din preparat se elimină pe cale renală şi 30% - pe cale intestinală. Circa 2% se elimină cu urina în formă nemodificată.
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Epilepsia: convulsii parţiale complexe (convulsii psihomotorii), convulsii parţiale simple (convulsii focale); convulsii generalizate, preponderent de geneză focală (convulsii generalizate în timpul somnului, convulsii generalizate difuze); forme mixte de epilepsie;
- Preîntâmpinarea acceselor convulsive în sindromul de abstinenţă alcoolică (se administrează doar în condiţii de staţionar);
- Nevralgia nervului trigemen, spasmul muşchilor faciali în nevralgia nervului trigemen;
- Nevralgia nervului glosofaringian;
- Sindromul algic în neuropatia diabetică;
- Convulsii epileptiforme în scleroza multiplă, convulsii tonice, disartria şi ataxia paroxistică, parestezii paroxistice şi accese de durere;
- Psihoze (îndeosebi în stările maniacal-depresive, depresii ipohondrice); profilaxia secundară a psihozelor afective şi schizoafective;
- Diabetul insipid de geneză centrală, poliuria şi polidipsia de etiologie neurohormonală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern. Regimul de dozare se stabileşte în mod individual în funcţie de indicaţii şi starea pacientului. Melepsin va fi administrat în timpul meselor sau după mese, cu o cantitate suficientă de lichid.
În caz de epilepsie
Adulţi şi adolescenţii de 15 ani şi mai mari preparatul se administrează intern în doza iniţială nictemerală de 200-400 mg; apoi în funcţie de efectul clinic doza se măreşte gradat, dar nu mai mult de 200 mg/zi cu intervalul de 1 săptămână până la doza de susţinere, echivalentă cu 800-1200 mg/zi. Frecvenţa de administrare – 1-4 ori/zi.
Copii cu vîrsta sub 4 ani se recomandă de iniţiat tratamentul cu administrarea dozei de 20-60 mg/zi şi de crescut doza cu 20-60 mg peste o zi.
Copii cu vîrsta peste 4 ani se recomandă de iniţiat tratamentul cu administrarea preparatului în doza de 100 mg/zi; doza va fi crescută treptat – la fiecare săptămână cu 100 mg.
Doze de susţinere: 10-20 mg/kg/zi (în câteva prize):
- pentru 4-5 ani – 200-400 mg (în 1-2 prize),
- 6-10 ani – 400-6000 mg (în 2-3 prize),
- 11-15 ani – 600-1000 mg (în 2-3 prize).
Doze maximale: la administrarea internă adulţilor şi adolescenţilor de 15 ani şi mai mari – 1200 mg/zi, copiilor – 1000 mg/zi.
Tratamentul epilepsiei se face cu anii. Reducerea dozei de carbamazepină sau sistarea ei poate fi realizată peste 2-3 ani în lipsa atacurilor de epilepsie. Tratamentul va fi sistat cu reducerea gradată a dozei pe parcursul a 1-2 ani.
Preîntâmpinarea acceselor convulsive în sindromul de abstinenţă alcoolică în condiţii de staţionar.
Melepsin se administrează în doza zilnică medie 200 mg dimineaţa şi 400 mg seara. În cazuri grave în primele zile de tratament doza nictemerală poate fi majorată până la 1200 mg. Tratamentul se întrerupe după 7-10 zile de tratament cu scăderea treptată a dozei. În timpul tratamentului este necesară verificarea sistematică al nivelului plasmatic de carbamazepină.
Nevralgia nervului trigemen şi nevralgia nervului glosofaringian.
Doza zilnică iniţială de Melepsin constituie 200-400 mg/zi. Această doză se majorează până la dispariţia completă a durerilor, în medie până la 400-800 mg/zi divizată în 1-2 prize. Mai apoi tratamentul poate fi continuat cu o doză de susţinere mai mică, care constituie 400 mg/zi în 2 prize.
Sindromul algic din neuropatia diabetică.
Doza zilnică medie de Melepsin constituie 200 mg dimineaţa şi 400 mg seara. În cazuri excepţionale – până la 1200 mg/zi.
Convulsii epileptiforme în scleroza multiplă.
Doza zilnică medie constituie 400-800 mg, divizată în 2 prize.
Tratamentul şi profilaxia psihozelor.
Melepsin se indică în doza de 200-400 mg (1-2 comprimate zilnic). La necesitate această doză poate fi majorată până la 800 mg.
Diabetul insipid de geneză centrală: doza medie pentru adulţi – 200 mg de 2-3 ori/zi. La copii doza trebuie să fie redusă în funcţie de vârstă şi greutatea ponderală.
Pacienţilor cu maladii severe ale sistemului cardiovascular, maladii hepatice şi renale, la fel pacienţilor vârstnici preparatul se va administra în doze mai mici (se recomandă câte 100 mg de 2 ori pe zi).
REACŢII ADVERSE
Pentru aprecierea frecvenţei diferitor reacţii adverse se utilizează următoarele criterii: foarte frecvent - ≥ 10%; frecvent – 1-10%; ocazional – 0,1-1%; rar – 0,01-0,1%; foarte rar – ≤ 0,01%.
Reacţiile adverse dozo-dependente de obicei dispar în câteva zile, atât spontan, cât şi la reducerea temporară a dozei preparatului. Declanşarea reacţiilor adverse din partea sistemului nervos central poate fi o urmare a supradozării relative a preparatului sau variaţiilor semnificative a concentraţiei substanţei active în plasmă. În aceste cazuri se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a preparatului.
Din partea sistemului nervos central: foarte frecvent – vertij, ataxie, somnolenţă, astenie; frecvent – cefalee, pareza acomodării; ocazional – mişcări involuntare anormale (de ex. tremor, asterixis, distonie musculară, ticuri), nistagm; rar – dischinezie orofacială, dereglări oculomotorii, dereglări de vorbire (de ex.disartrie) tulburări coreoatetozice, nevrite periferice, parestezii, miastenie, simptome de pareză. Rolul Melepsin-ului ca preparat, care cauzează sau contribuie la dezvoltarea sindromului neuroleptic malign, în special când el se administrează în asociere cu neuroleptice, este neelucidat.
Din partea sferei psihice: rar – halucinaţii (vizuale sau auditive), depresie, inapetenţă, nelinişte, comportament agresiv, excitaţie psihomotorie, dezorientare, foarte rar – acutizarea psihozelor.
Reacţii alergice: frecvent – urticarie, ocazional – eritrodermie; rar – lupus-like sindrom, prurit cutanat; foarte rar – eritem exsudativ poliform (inclusiv sindromul Stevens-Johnson), necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell), fotosensibilitate. Rar – reacţii poliorganice de hipersensibilitate de tip întârziat cu febră, erupţii cutanate, vasculită (inclusiv eritemul nodos, ca manifestare a vasculitei cutanate), limfoadenopatie, cu simptome asemănătoare cu limfom, artralgii, leucopenie, eozinofilie, hepatospelonomegalie şi modificarea indicilor funcţiei hepatice (simptomele menţionate se înregistrează în diferite combinaţii). Pot fi implicate şi alte organe (de ex., plămânii, rinichii, pancreasul, miocardul, intestinul gros). Foarte rar – meningită aseptică cu mioclonus şi eozinofilie periferică, reacţii anafilactoide, edem angioneurotic, pneumonită alergică sau pneumonie eozinofilică. La apariţia reacţiilor sus-menţionate administrarea preparatului trebuie sistată.
Din partea sistemului hematopoetic: foarte frecvent – leucopenie; frecvent –trombocitopenie, eozinofilie; rar – leucocitoză, limfoadenopatie, deficit de acid folic; foarte rar – agranulocitoză, anemie aplastică, aplazia eritrocitară pură, anemie megaloblastică, porfirie intermitentă acută, reticulocitoză, anemie hemolitică.
Din partea tractului gastrointestinal: foarte frecvent - greaţă, vomă; frecvent – xerostomie; ocazional – diaree sau constipaţii, dureri abdominale; foarte rar – glosită, gingivită, stomatită, pancreatită.
Din partea sistemului hepatobiliar: foarte frecvent - creşterea activităţii gama-glutamiltransferazei (GGT) (ca rezultat al inducerii acestei enzime în ficat), care de regulă nu are însemnătate; frecvent – creşterea activităţii fosfatazei alcaline; ocazional – creşterea activităţii transaminazelor hepatice; rar – hepatită colestatică, parenchimatoasă (hepatocelulară) sau forma mixtă, icter; foarte rar –hepatită granulomatoasă, insuficienţă hepatică.
Din partea sistemului cardiovascular: rar – dereglarea conductibilităţii intracardiace; hipo- sau hipertensiune arterială; foarte rar – bradicardie, aritmie, bloc atrioventricular cu lipotimie, colaps, agravarea sau dezvoltarea insuficienţei cardiace, acutizarea cardiopatiei ischemice (inclusiv dezvoltarea sau creşterea frecvenţei acceselor de angină pectorală), tromboflebită, sindrom tromboembolic.
Din partea sistemului endocrin şi a metabolismului: frecvent – edeme, retenţie de lichide, creştere ponderală, hiponatriemie (reducerea osmolarităţii plasmei ca rezultat al efectului, asemănător cu acţiunea hormonului antidiuretic, care în cazuri rare conduce la hiponatriemie de diluţie, însoţită de letargie, vomă, cefalee, dezorientare şi tulburări neurologice); foarte rar – hiperprolactinemie (poate fi însoţită de galactoree şi ginecomastie); scăderea nivelului L-tiroxinei (T4 liber, T4, T3) şi creşterea nivelului hormonului tireotrop (de regulă nu se însoţeşte cu simptome clinice); tulburările metabolismului fosfo-calcic în ţesutul osos (scăderea concentraţiei Ca2+ şi 25-OH-colecalciferolului în plasma sanguină); osteomalacie, hipercolesterolemie (inclusiv HDL) şi hipertrigliceridemie.
Din partea sistemului urogenital: foarte rar – nefrită interstiţială, insuficienţă renală, dereglări al funcţiei renale (de ex. albuminurie, hematurie, oligurie, creşterea ureei/azotemie), polachiurie, retenţie de urină, scăderea potenţei.
Din partea aparatului locomotor: foarte rar – artralgie, mialgie sau convulsii.
Din partea organelor senzitive: foarte rar – tulburări ale senzaţiei gustative, opacitate cristalină, conjunctivită; tulburări auditive, inclusiv acufene, hiperacuzie, hipoacuzie, modificarea percepţiei înălţimii sunetului.
Alte: tulburarea pigmentaţiei pielii, purpură, acnee, transpiraţie, alopecie.
CONTRAINDICAŢII
Remediul Melepsin este contraindicat în:
- hipersensibilitate la carbamazepină sau remedii medicamentoase asemănătoare după structura chimică (antidepresante triciclice) sau alte componente ale preparatului;
- dereglări de hematopoieză (anemie, leucopenie), porfirie acută intermitentă (inclusiv în anamneză);
- bloc atrioventricular;
- nu se administrează concomitent cu inhibitorii MAO (asemănare structurală cu antidepresante triciclice). Înainte de administrarea remediului Melepsin, administrarea inhibitorilor MAO trebuie să fie sistată, minim cu 2 săptămâni sau mai mult;
- nu se administrează concomitent cu preparatele de litiu;
- hiponatriemii (sindromul de hipersecreţie a vasopresinei, hipopituitarism, hipotireoza, insuficienţa corticosuprarenală);
- pacienţilor de vârstă înaintată, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală cronică, hiperplazia de prostată, hipertensiune intraoculară şi forma activă de alcoolism (se accentuează inhibarea SNC, se intensifică metabolismul carbamazepinei).
Sarcina şi perioada de alăptare
Tratamentul epilepsiei cu preparatul Melepsin în timpul sarcinii se va face cu mare prudenţă. La femeile de vârstă reproductivă Melepsin în măsura posibilităţii se administrează monoterapie (se utilizează doza minimă eficientă) – frecvenţa anomaliilor congenitale la nou-născuţi, născuţi de mamele, care au administrat tratament antiepileptic combinat, este mai mare, decât la acei, care au primit fiecare din aceste preparate în monoterapie. La diagnosticarea sarcinii (la rezolvarea problemei despre administrarea Melepsin-ului în timpul sarcinii) este necesar ca minuţios de evaluat beneficiul terapeutic scontat şi complicaţiile lui posibile, în special în primele trei luni de sarcină. Este cunoscut faptul că, copii născuţi din mame cu epilepsie, sunt predispuşi la tulburarea dezvoltării intrauterine, inclusiv malformaţii de dezvoltare. Melepsin creşte riscul dezvoltării acestor malformaţii. S-au comunicat cazuri unice de apariţie a maladiilor înnăscute şi viciilor de dezvoltare, inclusiv anomalii de tub neural (spina bifida). Pacientele trebuie să fie informate despre riscul crescut de dezvoltare a anomaliilor înnăscute şi posibilitatea efectuării unui diagnostic antenatal. Remediile antiepileptice accentuează deficitul de acid folic, frecvent întâlnit în timpul sarcinii şi pot induce mai frecvent apariţia anomaliilor înnăscute la copii (înainte de sarcină şi în timpul sarcinii se recomandă administrarea suplimentară de acid folic). Pentru profilaxia hemoragiilor neonatale, gravidelor în ultimele luni de sarcină, la fel şi nou-născuţilor se recomandă administrarea de vitamina K1. Melepsin trece în laptele matern, de aceea trebuie de evaluat beneficiul scontat şi reacţiile adverse posibile a alimentaţiei la piept în condiţii de continuare a tratamentului. Mamele, ce administrează Melepsin, pot să-şi alăpteze copii cu condiţia, că copilul va fi supravegheat pentru a depista declanşarea eventualelor reacţii adverse (de ex. somnolenţă exagerată, reacţii alergice cutanate).
Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehiculul sau de a manevra utilaje
Pe parcursul tratamentului se recomandă de acordat o atenţie deosebită la persoanele activitatea cărora este legată de conducerea autovehiculelor sau de a manevra utilaje potenţial periculoase, ce necesită o viteză sporită a reacţiilor psihomotore.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 200 mg. Câte 10 comprimate în ambalaj de contur cu fag din peliculă PVC şi folie de aluminiu. Câte 5 sau 10 ambalaje împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 30oC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se utiliza după expirarea termenului de valabilitate, indicat pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.